23 Septembrie 2026 — Parafrazând spusele unui înaintaș al nostru: „Murim ca democrație și autonomie locală… dar murim cu promisiuni de fonduri, servicii și viață bună!”

În domeniul reformei APL suntem într-o situație tot mai confuză și incertă. O guvernare care a apropiat Moldova de Europa mai mult ca oricând (și recunosc acest merit) și-a propus drept scop să demoleze democrația locală. Nu direct, ci sub lozinci pro-europene, în numele fondurilor care vor veni, cu mâinile pro-europenilor (declarați?) înșiși: guvernanți, reprezentanți ai APL, societate civilă, presă, parteneri. Nu printr-o lege, ci prin campanii masive de manipulare, presiuni, termene ilegale, „ghiduri” nesemnate, consultări bifate și stimulente promise cu bani care nu există.

Peste două treimi din primării urmează să dispară, sub eticheta liniștitoare „amalgamare voluntară” sau, mai nou, „amalgamare normativă”, absolut fără careva bază legală. Și culmea: totul din grijă pentru cetățeni! Ei, din cabinetele de la Chișinău, știu cel mai bine cum să-i facă fericiți pe oameni. Primul pas spre fericire: satele rămân fără putere locală și fără stat în teritoriu, aruncate în haos administrativ și uman.

Greu de înțeles acest comportament al puterii actuale: de parcă ar fi fost schimbaţi peste noapte, hipnotizați și/sau ar fi agenți ai unor forțe care vor răul acestui stat, dezamăgind oamenii exact când țara are de valorificat șansa europeană. Or, cum pot fi explicate din punctul de vedere al rațiunii și logicii administrativ-politice aceste abordări sinucigașe, în condițiile social-economice actuale (crize, prețuri, tarife etc.)? La care se adaugă această reformă teritorială făcută în grabă, nepregătită și fără nicio analiză serioasă sau o evaluare minimală a impactului pe termen scurt, mediu și lung.

LA BAZA ACESTEI REFORME STĂ O MANIPULARE ȘI O ȘMECHERIE CRASĂ DIN PARTEA PUTERII CENTRALE. SE NEGLIJEAZĂ TOTAL ROLUL DEMOCRAȚIEI LOCALE.

De fapt, situația seamănă cu proverbul: „se dă vrabia din mână pentru cioara de pe gard”. Primăriile sunt împinse să renunțe la existența lor în schimbul unor promisiuni enorme, dar irealizabile, privind fonduri și beneficii viitoare. În realitate, aceste promisiuni sunt făcute de reprezentanți politici și administrativi care, cu mare probabilitate, nu vor mai fi la putere atunci când ar trebui să le îndeplinească.

Promisiunile nu au suport juridic, financiar sau instituțional. Totul se bazează pe vorbe și declarații frumoase, fără garanții juridice sau mecanisme reale de protecție pentru colectivitățile locale care își pierd puterea și identitatea administrativă. APL-urile sunt constrânse să semneze propria dispariție, sub presiunea unui act prezentat ca „benevol”, dar care în realitate este forțat.

La acest capitol este extrem de vizibilă și grăitoare goana nebună și presiunea enormă din partea reprezentanților Cancelariei de Stat după „consultări” organizate, în multe cazuri, chiar de ei înșiși. Uneori acestea au loc fără participarea primarilor sau a APL-urilor, indiferent de reprezentativitatea acestora, de numărul de participanți și fără a lua în considerare opinia oamenilor. Totul doar pentru a bifa o formalitate și a oferi argumente pentru rapoartele viitoare că totul e corect și cu respectarea „voinței poporului”: popor și APL-uri care, chipurile, „singuri” și „nesiliți de nimeni”, cu mâinile lor proprii, iau decizii de autolichidare!

În realitate, se aplică, în același timp, presiuni administrative, politice, mediatice și financiare de o intensitate fără precedent în Republica Moldova. Iar orice altă formă de consolidare reală a capacității administrative (asociere și cooperare intermunicipală, descentralizare fiscală, digitalizare, formare profesională etc.) este desconsiderată.

Această strategie nu doar că subminează democrația locală, dar transformă reforma într-un act de șantaj politic. Cetățenii și comunitățile sunt lăsați fără instituții proprii, în schimbul unor iluzii de dezvoltare viitoare.

Mai e și minciuna centrală, repetată zilnic de marii „reformatori”: că ar dispărea doar o primărie, adică o clădire și un aparat de funcționari. Nu. În realitate dispare PUTEREA LOCALĂ. Dispare reprezentarea democratică locală. Dispare instituția fundamentală a democrației într-un stat democratic și european. Iar discuția este împinsă intenționat în altă direcție, cea economică și strict materială: apă, drumuri, canalizare, „capacitate administrativă”. Se vorbește despre țevi și despre asfalt ca să nu se vorbească despre vot, despre reprezentare, despre dreptul unei comunități de a-și alege singură conducerea.

Nicolae Dabija avertiza cândva că riscăm să murim ca națiune, dar să murim sătui. Exact asta ni se propune acum, în variantă administrativă: să ne pierdem democrația locală, dar s-o pierdem cu apeduct. Ni se spune, în fond, că merită să renunțăm la dreptul de a ne alege primarul în schimbul promisiunii unui drum asfaltat. Că identitatea, reprezentarea și puterea locală sunt un lux, iar canalizarea e o necesitate. Că e mai bine să fii administrat bine de la distanță decât să te guvernezi singur. Nu e nici european, nici democratic. E vechiul târg pe care l-au acceptat toate societățile care și-au pierdut, rând pe rând, libertatea: liniște și confort astăzi, în schimbul dreptului de a decide mâine.

Plus, sunt ignorate toate celelalte soluții pentru capacitate administrativă, aplicate cu succes în alte țări fără a atinge autonomia locală: asocierea intercomunală, cooperarea între municipalități, delegarea de servicii, agențiile de dezvoltare intercomunitară. Toată Europa le folosește. La noi nici nu au fost puse pe masă.

Ni se spune că vinovate sunt primăriile mici. Că n-au capacități și de aceea nu există dezvoltare. E o inversare completă a răspunderii. În Republica Moldvova, politicile din domeniile legate de depopularea, lipsa locurilor de muncă, drumurile, apa deşeuri etc. au fost și mai sunt dependente de puterea centrală, care deține până în prezent toate pârghiile financiare și economice. Astfel, treizeci de ani statul nu a făcut descentralizarea financiară și patrimonială, nu a evaluat bunurile imobile, nu a crescut capacitățile primăriilor, nu a susținut cooperarea intercomunală, nu a avut programe adecvat de dezvoltare locală şi regională, iar acum folosește incapacitatea pe care a produs-o el însuși drept argument principal ca să lichideze autonomia locală. În loc să o cultive, să o întărească și să o susțină ca temelie și valoare esențială a viitorului democratic al acestei țări, se merge pe calea lichidării de fapt a democrației locale, a centralizării și a creării unor condiții prielnice pentru instalarea unor regimuri autoritare.

Ni se mai spune că „așa cere Europa”. Nu e adevărat. În UE există Cehia, Slovacia, Ungaria, Austria, Franța, mai recent și Croația etc., sisteme profund fragmentate, cu sute și mii de comune mici! Toate au un nivel de dezvoltare înalt, iar guvernanții lor nu explică problemele de dezvoltare prin numărul de primării și prin sistemul administrativ fragmentat. Uniunea Europeană cere buna funcționare a administrației, centrale și locale. Nu ne impune modele, nu ne impune praguri, nu ne impune termene. Ce se întâmplă la noi e improvizație totală: fără știință şi mediul academic, fără expertiza şi experinţa națională, fără CALM şi un proces de debateri publice larg, fără consens larg politic şi social etc.

Evenimentele din ultima perioadă confirmă tot ce spunem. Amalgamarea normativă se face într-o grabă mare, fără lege în vigoare, cu consultări imitate, organizate uneori chiar fără știrea primăriei, doar ca să existe un proces-verbal de arătat.

O altă dovadă o reprezintă politica fiscală şi modificările la legea salarizării, care pe de o partea nu prevede şi nu oferă instrumente financiare necesare pentru consolidarea noului sistem administrativ-teriorial. Pe de altă parte, aruncă administrația publică locală la cel mai de jos nivel din sistemul bugetar și mută toată presiunea financiară pe umerii bugetului local, fără a schimba sistemul financiar și fără sustenabilitatea financiară a viitoarelor centre administrative create în urma reformei, dar și pentru a asigura atractivitatea funcției de angajat din cadrul APL. Adică acum se procedează în felul următor: vă lipim (amalgamăm) normativ câteva primării, vă dăm obligația de a achita salarii „mărite”, dar fără a vă da resursele financiare corespunzătoare! Iar voi descurcați-vă cum puteți și cu ce aveți. Prin urmare, constatăm că nici după un an de la aprobarea (30.10.2025) Raportului și Recomandărilor Consiliului Europei privind democrația locală în Moldova, la toate capitolele avem semnale tot mai clare de degradare, nu de progres.

ÎNTREBAREA LA CARE NIMENI NU RĂSPUNDE: ÎN SATELE CARE ÎȘI PIERD PRIMĂRIA SE VA OPRI MIGRAȚIA? VA VENI APA, CANALIZAREA, DRUMUL, LOCUL DE MUNCĂ? CE SE VA ÎNTÂMPLA PESTE 5 ANI CU GRĂDINIȚA, CORUL, ECHIPA DE FOTBAL, BIBLIOTECA DIN SAT, SĂRBĂTORILE ȘI TRADIȚIILE SPECIFICE ALE SATULUI ETC.?

Experiența altor țări arată cu totul invers decât a celor ce se promite acum în cadrul acestei reforme. Întâi dispare echipa de fotbal și corul. Apoi se „optimizează” casa de cultură. Apoi grădinița. Apoi școala. Apoi satul. Nu îndată, ci treptat și „inteligent”. Pentru că în centrul vieții unei comunități a stat mereu primarul ales direct de oameni, un om care răspunde în fața celor pe care îi cunoaște după nume. Un funcționar detașat de la douăzeci de kilometri nu va avea niciodată această legătură. Și mai e ceva. Guvernul dă promisiuni reversibile, fără nicio garanție juridică, administrativă sau politică. Primăriile dau instituțiile definitiv, fără cale de întoarcere. Asta nu e negociere, e o disproporție totală.

Georgia a făcut exact asta în 2006, în numele integrării și modernizării europene. Uterior, a pierdut întâi democrația locală, apoi pe cea națională, apoi parcursul european. Iar pentru cei ce nu vad legatura şi cred că Moldova este un caz separat menţionăm că degradarea sistemului democratic din Georgia a început cu demolarea democraţiei locale, stabilirea unui sistem extrem de centralizat de administrare, extrem de politizat și cu o dependență totală a APL față de puterea centrală. Astfel ca pana în prezent nici o forţă democratica de opoziţie NU mai poate accede la cârma vreo unei primării. Apoi, după lichidarea de facto a democrației locale, au urmat alte insituții democratice. Pentru ca în prezent să ajungem la situația în care cândva o istorie de succes să se transforme într-o istorie de tristă amintire.

Și acum partea cea mai amară. Ceea ce nu au reușit guvernările oligarhice și autoritare, adică să lichideze autonomia locală, se realizează astăzi cu mare succes sub egida PRO-EUROPENISMULUI și cu susținerea pro-europenilor. Ce ironie a sorții! Bravo, felicitări!

DEMOCRAȚIA LOCALĂ NU MOARE PRINTR-O LOVITURĂ DE STAT. MOARE ÎNCET, BIROCRATIC, CEL MAI ADESEA CU MÂINILE CELOR CARE JURĂ CĂ O APĂRĂ.

Iar dacă o lăsăm să moară așa, vom fi exact generația despre care avertiza Dabija: cea care a pierdut totul (și, mai ales, esențialul), dar a pierdut cu senzația că e sătulă. Pentru că, în realitate, nu rămânem cu nimic, doar cu promisiuni deșarte și cu senzații. Am dat democrația locală, puterea și autonomia locală și am primit în schimb vorbe despre fonduri și dezvoltare.

Ce e de făcut? Reforma trebuie oprită și corectată, nu continuată cu orice preț. Primul pas este un moratoriu imediat pe orice „amalgamare normativă”, până la adoptarea unei legi clare, elaborate împreună cu societatea civilă, CALM și mediul științific/academic, pe baza unui studiu de impact independent. Nicio comunitate nu trebuie comasată fără votul direct al cetățenilor ei.

Întâi trebuie făcută descentralizarea financiară și patrimonială și abia apoi se poate discuta despre structuri. Iar fiecare leu promis comunităților trebuie garantat prin lege, pentru că un stat care, în ultimii nouă ani, a lăsat neexecutate peste 14 miliarde de lei din investițiile capitale aprobate pentru nivelul local nu are dreptul moral să ceară satelor să-și cedeze primăriile pe promisiuni. Orice majorare salarială impusă APL trebuie compensată integral de la bugetul de stat.

Alternativele europene trebuie puse, în sfârșit, pe masă: cooperarea intercomunală, serviciile comune, agențiile de dezvoltare, cu fond dedicat și stimulente reale. Avem nevoie de un dialog onest, nu imitat, cu primarii și comunitățile și de o evaluare urgentă, împreună cu Consiliul Europei, a modului în care sunt respectate recomandările din 2025.

Doar așa evităm ce e mai grav: ca sute de mii de oameni din sate, dezamăgiți, speriați și lăsați fără putere locală, să ajungă să asocieze Europa cu pierderea primăriei, a insituțiilor educaționale, culturale, sportive etc. și a propriei voci. Exact acest lucru îl așteaptă cei care pândesc orice prilej pentru a întoarce Moldova din drumul european. Nu Europa ucide democrația locală, ci o reformă prost gândită, făcută în numele ei. Iar dacă pierdem încrederea satului, riscăm să pierdem și parcursul european.

De aceea, cât nu este târziu:

SALVAȚI DEMOCRAȚIA LOCALĂ DIN MOLDOVA!

Articol semnat de Viorel Furdui, director executiv al CALM