16 Iulie 2026 — Numirea unui nou premier readuce în prim-plan tema reformei administrației publice locale. În cadrul unui interviu pentru calm.md, directorul Școlii de Administrație Publică Sergiu Palihovici explică faptul că această reformă este un proces de lungă durată, cu implicații majore asupra funcționării statului și vieții comunităților. Reprezentantul mediului academic subliniază că succesul ei depinde de claritatea viziunii, implicarea tuturor actorilor relevanți și un leadership ferm. În lipsa acestor elemente, există riscul ca reforma să rămână fragmentată și reversibilă.

– În contextul numirii unui nou cabinet de miniștri, ce aspecte ar trebui să fie prioritare în procesul de reformă a administrației publice locale?

Cred că noul Guvern trebuie să pornească de la o viziune clară și coerentă asupra reformei administrației publice, atât la nivel central, cât și local. Astăzi știm de unde am început acest drum, dar nu avem o imagine precisă asupra destinației finale. De aceea, este esențială definirea unei direcții strategice, care să fie înțeleasă și acceptată de toți actorii implicați. Un pas important ar fi crearea unei coaliții în jurul reformei, prin restabilirea dialogului și colaborării cu CALM – structura reprezentativă a administrației publice locale, recunoscută și la nivel european. Din păcate, în ultima perioadă această colaborare a fost neglijată.

– Care sunt principalele provocări ale acestui proces?

Reforma este una de sistem. Nu este suficient să reduci numărul unităților administrativ-teritoriale sau să modifici granițele administrative. Trebuie clarificate relațiile dintre autoritățile locale și cele centrale, inclusiv serviciile desconcentrate, nivelul II al administrației locale și agențiile de dezvoltare regională. Un alt aspect critic este leadership-ul reformei. Strategia de reformă prevede crearea unei unități speciale care să coordoneze acest proces. Astăzi nu este clar cine exercită acest rol – Cancelaria de Stat are atribuții, dar nu există o structură vizibilă și eficientă care să conducă tranziția.

– Calendarul reformei este foarte strâns: amalgamarea voluntară până la 31 iulie, iar cea normativă în toamnă. Nu ne grăbim prea tare?

Reforma este abia la început, iar finalitatea ei este departe. Dacă ne concentrăm doar pe acțiuni fragmentare, fără a clarifica toate elementele sistemului, vom plăti un preț mare în viitor. De exemplu, modificarea numărului de unități administrativ-teritoriale implică schimbări complexe: patrimoniul, datoriile, contractele, arhivele, sistemele informaționale și, mai ales, competențele autorităților locale. În plus, descentralizarea reală lipsește. În loc să transferăm competențe către autoritățile locale, statul creează noi servicii desconcentrate în domenii precum sănătatea, educația sau asistența socială. Aceasta contrazice ideea de autonomie locală.

– Înainte de a fi desemnat în calitate de premier, Vasile Tofan vorbea despre reducerea numărului de primării la 40. Ulterior a renunțat la această idee. Cum credeți, de ce?

Un asemenea model presupune eliminarea nivelului II al administrației locale, ceea ce ar necesita modificarea Constituției. Întrebarea este dacă există majoritatea necesară în Parlament și dacă partidele, inclusiv cele din opoziție, sunt dispuse să susțină o astfel de schimbare. Probabil acesta este motivul pentru care premierul desemnat a acceptat să continue pe modelul actual, mai realist și mai fezabil în condițiile politice de astăzi.

– De ce ar trebui să mai țină cont prim-ministrul desemnat în contextul reformei APL?

Cel mai important lucru este ca reforma să nu fie percepută ca o inițiativă exclusiv guvernamentală. Ea trebuie să devină un proiect național, bazat pe dialog și colaborare între toate părțile implicate. Numai astfel vom obține coeziune socială și acceptare publică.

Dacă acest cadru de comunicare nu va fi restabilit, reforma riscă să fie reversibilă – așa cum s-a întâmplat în 1998, când transformarea raioanelor în județe nu a fost susținută la nivel local. Astăzi avem nevoie de o reformă mai amplă, dar și de o abordare atentă, pentru a evita conflictele legate de identitatea comunităților.